de ce beau domniii.....ca sa se dezmeticeasca tinerele doamne!?!

mi-am dat seama ca sunt un om al conjuncturilor....care cade cel mai adesea pe panta teoriilor proprii puse in practica...si dupa cum bine se cunoaste, se zgarie-n coate si-n genunchi de fiecare data!
e ciudat cum reusim sa confectionam oameni scosi din contexul lor natural si adaugati in cel patologic (ca normal nu are nici sensul etic de a fi inserat in discutie), si sa ii analizam...
si cel mai bine, un' sa fie mise-en-scene asta..
decat la alcoale grele si zbantuieli care se termina putin peste cota maxima de zgomot, fum, nervi si sticle de vin...
si cel mai misto la feelingu' asta pe care l-am experimentat eu este ca, cel putin in partea lui incipienta, cand eram motivata si destul de treaza... - sau mai bine zis, desi mai ametita, mai cu limba impleticindu-se intre cuvinte si virgule, mai treaza decat oricine altcineva de prin preajma- ...si era incredibil ce vedeam, auzeam, simteam...
povesti lipsitie de orizont si innecate intre aburi de beci si fete pustii fiecarei seri, laolalta cu pusti de 15, 16 ani febrili si narcotici, cu indivizi dubiosi, perversi, hazardati in afirmatii gratuite, domnisoare stabile si de cariera, bombonici pupacioase, ritmicitati asimetrice de oameni seci ca dry muscatul, obositi, catraniti.... un micut maglavais
oare stau impreuna pentru ca le e frica sa fie singuri, sunt satuli de ei insisi, de momentele in care raman doar cu ei, si cu nimicul pe care il plimba dintr-un loc in altul si de la un om la multi altii...e oare mai convenabil, e mai comod, mai obisnuit? e mai safe and secure sa te stii ocrotit de prezenta lor hieratica? de limbajul lumii imaginare pe care ti-o imprima pe retina?
cum e sa stai sa astepti un astfel de om, noapte de noapte...in fiecare seara...o absenta aproape palpabila... sa poftesti dupa cuvintele scapate in scarba la "unde ai stat pana la ora asta", sa razi la glumele ipocrite si talambe despre alte femei, desper fetite, despre betie, despre cat de mult te-ai ingrasat si ce cearcane urate ai, la penibilitatile incoerent parafrazate si imposibil de urmarit, sa te prefaci ca nu simti parfumuri si gusturi straine pe haine, pe suflete, prin par....sa nu vrei sa stii cate maini au mangaiat si cate lamai au impartit buzele in seara asta....cate jocuri inventate si cate ocoluri de bloc pana sa il nimereasca pe cel corect...?
si cum sa nu ii spuin cat de mult il iubesti cand vine acasa mort de beat, pisat pe un crac si dupa ce a incercat liftul cu stomacul si iala de la usa cu capul!
si imagini desalate, strambe, spaime care trec...palmele se ating in taine...e un momet in care ai vrea sa crezi pana si tu...ca figura stramba, ironica, rece..o vezi doar inversata intr-o oglinda sparta!

uita-te mai bine...du-te mai aproape...gusta...oglinda aia sparta esti tu...