the wonderer

Unde te uiti?

De ce te ridici sa pleci? Unde te duci ? ti se pare ca daca dipsari din campul lor vizual automat si printr-un buton minune o sa fi dus, sters pentru totdeauna si din spatele retinelor lor ? crezi ca maine or sa uite masinal si imediat ca ai stat acolo, ai incercat sa legi cateva propozitii, ca te-ai inmuiat tot cand ea a venit insotita de un altul, si ca ai plecat cu coada intre picioare ca un caine plouat, baguind niste scuze absurde ?ca te-ai ridicat penibil si crispat, varsand tot vinul de pe masa in poala ei?

ca nu te-ai uitat niciodata in oglinda pana sa te vezi cu adevarat intr-o dimineatza mahmura?

Unde te uiti cand cineva te fixeaza in troleu ?

unde te uiti cand iti atinge colegul de scaun accidetal mana in tren? cand iti cade scrumul din tigara pe fusta ei preferata?

Unde cauti punctul de siguranta, plasa de libera cadere in care sa poti sa te arunci pe spate cand nici nu mai sti al cui esti si pe ce lume traiesti ?

Cui ii zambesti cand iti lipesti nasul de bruma scursa de pe gamuri ?

cui te rogi?

cui ii raspunzi cand cineva intreaba cat e ceasul? cui ii zambesti in poze?

Te caznesti sa bati fiecare zi, in lung si in lat cu fiinta, ca ticaitul mocanit dar care niciodata nu a ramas in urma al ceasornicului care iti tine captiva copilaria, acolo sus, pe perete. Nu-l simti ?

De fiecare data cand iti treci mana prin par, cineva intreaba de tine….si acum e randul tau !

Te-am luat de maini si ceasului i-au sarit mustatile

Si mai departe, numai fum, si bruma, si frunze vestede pe langa bocancii mei desculti, uitati langa usa…