dinspre amintire inspre presimtire

alergai in spatele meu
m-am intors inainte
sa poti spune:
te-am amintit
acum te presimt!
mai clar decat sa nu te-aud
mai limpede decat
sa nu te mai vad
niciodata

morning view

Inca e cald si geamurile nu au avut timp sa isi scurga noaptea de pe chipul lor somnoros, mat si impermeabil. Un soare aproape alb se zgaieste printre storuri, aluneca pe perete, pe langa pat, se agata de marginile cuverturii, soarbe narcotic florile din dreptul usii, scarpina incet, incet si nestiut parchetul, ca pe un motan batran si jigarit. Inca putin si o sa ti se urce pe frunte daca nu duci mana la urechi sa il certi cu aratatorul ridicat scolareste. Pluteste un iz micotic de la tigara pe care am fumat-o hoteste.Vroiam sa iti spun ceva si nu mai stiu. Aveam nevoie de curaj si am lasat-o sa se schimbe in scrum, singura, in borcanul in care ne inchidem amintirile.

M-am asezat de doua ore insirate minut cu minut pe ticaitul ceasului mustacios din perete si m-am uitat la tine. Cu un caiet pe genunchi astept sa te pun intre ghilimele. Vor sti ele ce sa faca din tine.m-am uitat fara zgomot cum dormi. Faceam asta si inainte. Ma uitam si inainte. Dar te vedeam. Ecum esti impenetrabil, esti ca o ceata densa si innecacioasa in mijlocul careia sti ca e drumul spre casa.

Demult mi-ai sarit in ochi. O pata mare de ulei incins pe care nu am presimtit-o si am uitat-o prea curand. De atunci ma ustura fiecare miscare a ta. Fiecare rima,toate ritmurile care iti vibreaza in vene. Vreau sa te trezesc si sa te intreb : « cum eram, iti mai aduci aminte ? » si tu sa imi dai mainile la o parte, sa imi pui semnul de carte peste buze,fara sa spui nimic. Sa imi preschimbi « buna dimineata » in cana verde cu buline, zona dubla al lichidului inchis, caldut si taiat de picuri in vartej de alb. Mi-era teama ca stau in pragul fiintei tale tragand cu ochiul peste margini, inauntru. Mi-era ciuda ca imi furai drumul, si acum e o intamplare cand ne intersectam aceeasi realitate. doi straini pentru care nici linistea nu mai are nimic de spus...

browsing

unde se duc toate gandurile cand pleaca din cap si uita sa ajunga pe buze, si de acolo afara, in lumea larga?
tot acolo unde ajung statusurile ratacite de messenger...proverbiale, caustice, utopice, lungi, chicotite, degeaba?
cred ca se inghesuie toate in baloane rosii si verzi, legate in serie
cateodata legate-n paralel
galben pentru dezamagire: de note, de oameni, de cele rosii;
rosii: pentru emotii si emoticoane rusinoase;
verzi: contin cofeina din miez de noapte, putin rasarit, praf din scortisoara de pe tequila, cantitate dupa ochi de palme umede si papuci desperecheati;
albastre: la astea nu m-am gandit niciodata - poate sunt pline de apa sarata, de pe varful nasului, adunate pe pometi, de noduri in gat si paracetamoale doza soc.
mov: interzisa redeschiderea; inchis pe motiv de neplata; rautati, storuri trase prea devreme, scrabe de prea tarziu;

s-ar putea sa devi independent
sau poate indiferent
sau...

m-am pierdut de tot de tot, printre zgomotele pitigaiate pe care le facea mintea mea inchizandu-se.
m-am lasat de nebuna, in intuneric.
sau in bezna.poate e mai poetic.
dar ce fiinta sunt eu sa scriu in poetic si sa stau lipsita de lumina tot poetic?
cand nu te mai critici din lucurile din jur
cand iti lingi ranile in ograde straine,
cand nu mai cauti nimic si gresesti simplu
cand furi povesti din fiecare sunet pe care strazile il emana
stinge lumina
si asculta-ma!

in fantasy

de ceva timp am incetat sa mai fiu atenta.
nu mai trec strada pe la semne, nu ma uit in ce autobuz urc, nu stiu cine ma suna si nu intorc capul sa vad daca am lasat apa sa curga.
sunt dintr-un manuscris cu greseli de ortografie, pe care s-a asternut un strat subtire de praf in raftul de pe care nu a plecat niciodata. si cineva si-a uitat pe langa el curajul, ca pe o umbrela in taxi intr-o zi cu lumina multa, cand la radio s-au anuntat cu abundenta descarcarile electrice. un curaj iritat ca nu i s-a dat voie sa fie rasfoit. pistruiat, cautand cu pofta zgomote, vaneaza proptit in idei lipicioase gazele timpului.
din el, semnele se dilueaza unul din celelalte.

cand eram mai mica imi era frica de culori. si de zane.si de inghetata de zmeura.
(intotdeauna ti-a stat bine alb-negruc)
cioc-cioc : parca trebuie de fiecare data sa intru intr-o cladire mare de sticla, cu multa tinichea si cu o receptionera cu casca in urechi, din care ies si intra omuleti cu seviete maro. intreb la ce etaj, fac programare, aman, revin, urc la 23 si ies prin urechea celalta la lift. stanjenita.
ce ciudat e cum gandesc in mintea de atunci greselile de azi...sau invers?!
acum vreau liniste. cu ea sa imi hranesc pofta de culori si durerea de stomac....sau nodul in gat?

claustrofobia

inainte sa sti ca stau in prajma ta
uitandu-ma peste margini inauntru
inainte sa ma duci in spate
pierzandu-mi cheile si
idoindu-mi pachetul de tigari


...poza asta merita ceva mai bun

art meets aplication

dau la schimb stare de somn dubios
prezenta de spirit buna, verde si cu ochii rosii
preferinte haotice.
uraste domnisoarele care cred ca sabia dreptatii e mereu pe strada lor
domnii stringenti si wafele cu lapte

despre imposibila legatura dintre cizmele mofturoase si peretele meu alb

stramb

vad oameni feiriciti pe
strada
trec pe langa ei
scarbita
cu zumzetul care ma ascunde intre
urechi
cu parul paranoic in ochi si
peste guler
trag pas cu pas aromele pe care le-am uitat ieri in amzei.

in urma

cochetez cu rafalele de vant cald dinspre statii
pe trotuarul celorlalti
de unde
fericirea o sa para mai putin
straina
si de unde

tu

o sa vi mai putin stingher
prin lumea mea
ca un trotuar de curva
luminat strident
la 3 dimineata
pe calea mosilor
blocat
sub balcon, langa cosul de gunoi al iubirilor mele

teatru de cartier

unde ma gasesti
cand nu ma ai in cifre,
stau in amnezii invizibile,
cartea pe care o rasfoiam s-a inchis la pagina 5 fara semn,
nu ma stii din alte locuri

sa-mi iesi in drum?

m-am impaturit colt peste colt din buzunarul plin cu maruntisuri aruncate de pomana
nu-i nici poveste